Ţin minte când mă declaram ferm convins că buzele-mi nu se vor ţuguia în jurul unui filtru improvizat al unei ţigări ilegale, nările-mi nu vor aspira vreun praf alb, limba nu va umezi vreo pastiluţă sau că venele nu vor transporta altceva decât propriu-mi sânge. Asta era acum mulţi ani, însă sunt la fel de împotriva sinteticelor şi nu mă văd trăgând, înghiţind sau injectând ceva de genul. Debutul liceului a fost şi debutul tutunului în viaţa mea, iar până în anul 1 de facultate deja savuram cele mai bune ţigări pe care le-am fumat vreodată. Lucky roşu. Tutunul m-a ţinut în mrejele sale până in luna iunie a.c. şi deşi vroiam să mă las, apelând la căcaturile alea de ţigări cu filtrul alb pe care nu le suport, Kent (8, 4 apoi 1), parcă nu găseam un motiv destul de pertinent ca s-o fac. M-am lăsat eventual când m-am întors în Severin, motivul fiind mama mea căreia i-am promis că mă las de când m-a prins în liceu, promisiune de care nu m-am ţinut la vremea respectivă. Şi iată-mă acum dezintoxicat şi cu o dorinţă arzândă de a auzi foşnetul foiţei arzânde.
Nu vroiam însă să vorbesc despre tutun, ci despre iarbă pe care nu m-am putut abţine să nu o gust şi care are un miros atât de...fain. Am auzit zeci de poveşti despre consumatori care fie încep să plângă, fie dau în paranoia, fie se super binedispun, etc, etc, etc. Zeci de reacţii ale aceleiaşi substanţe. Eu...eu sunt foarte chill. În afară de faptul că mi-o cam ia inima la goană şi mi se face o foame teribilă, nu am mare lucru. Nu consum alcool, astfel că starea care mi-o dă ţigara respectivă este una de foarte bine. Nu am mai fumat de ceva vreme, dar chiar acum mi-aş dori să am un cui. În afară de o buclă care a durat de vineri până marţi, viaţa mea este matematic de liniară. Existenţa mea actuală este una parazitară, mă regăsesc privind în gol la monitorul ăsta nenorocit, trag fotoliul pregătit să mă scufund într-un film doar pentru a rămâne blocat cu mână pe maus. Singurele lucruri care mă ţin întreg sunt un gând şi muzica. Astfel că acum, acum vreau o ţigară pe care s-o duc la gură cu mâna stângă, să îmi delectez urechile cu foşnetul de care ziceam mai devreme, să trag în plămâni până la limita tusei, să-mi intre fumul în ochi şi să-i fac mici pentru a încerca să desluşesc ceva printre norul gros, iar la sfârşit să-mi dau sufletul afară pe nări. Vreau să-mi las mâna pe lângă fotoliu fără să-mi fac griji de scrum sau de faptul că o să iau foc. Vreau să stau 15 minute pe ţigară. Vreau să nu se uite cruciş ai mei la mine şi aş vrea să nu se uite cruciş cei ce citesc asta. Vreau să deschid geamul, iar fumul înecăcios să fie înlocuit cu aer rece, cu excepţia unei singure dâre uşor sesizabile.
Cum să nu simţi nevoia să fumezi din când în când? Nu este nimic rău în asta.
Nu vroiam însă să vorbesc despre tutun, ci despre iarbă pe care nu m-am putut abţine să nu o gust şi care are un miros atât de...fain. Am auzit zeci de poveşti despre consumatori care fie încep să plângă, fie dau în paranoia, fie se super binedispun, etc, etc, etc. Zeci de reacţii ale aceleiaşi substanţe. Eu...eu sunt foarte chill. În afară de faptul că mi-o cam ia inima la goană şi mi se face o foame teribilă, nu am mare lucru. Nu consum alcool, astfel că starea care mi-o dă ţigara respectivă este una de foarte bine. Nu am mai fumat de ceva vreme, dar chiar acum mi-aş dori să am un cui. În afară de o buclă care a durat de vineri până marţi, viaţa mea este matematic de liniară. Existenţa mea actuală este una parazitară, mă regăsesc privind în gol la monitorul ăsta nenorocit, trag fotoliul pregătit să mă scufund într-un film doar pentru a rămâne blocat cu mână pe maus. Singurele lucruri care mă ţin întreg sunt un gând şi muzica. Astfel că acum, acum vreau o ţigară pe care s-o duc la gură cu mâna stângă, să îmi delectez urechile cu foşnetul de care ziceam mai devreme, să trag în plămâni până la limita tusei, să-mi intre fumul în ochi şi să-i fac mici pentru a încerca să desluşesc ceva printre norul gros, iar la sfârşit să-mi dau sufletul afară pe nări. Vreau să-mi las mâna pe lângă fotoliu fără să-mi fac griji de scrum sau de faptul că o să iau foc. Vreau să stau 15 minute pe ţigară. Vreau să nu se uite cruciş ai mei la mine şi aş vrea să nu se uite cruciş cei ce citesc asta. Vreau să deschid geamul, iar fumul înecăcios să fie înlocuit cu aer rece, cu excepţia unei singure dâre uşor sesizabile.
Cum să nu simţi nevoia să fumezi din când în când? Nu este nimic rău în asta.
